Vladas Braziūnas

în altă viaţă de cal în evul mediu timpuriu eram un mânz alergam în convoaie prusace mort de oboseală m-am prăbuşit la pâmânt m-au băgat de viu în groapă cu picioarele din faţă îndoite strânse sub mine, trosc prima şi a doua vertebră a gâtului, ochii s-au întors spre apusul soarelui, unde peste apa mării suedezii fundul ridicat în sus iar în altă viaţă de cal mă gârboveam într-o mină germană la Banska Stavnica odată noaptea am orbit nici urmă de lună întunericul mirosea a şobolani m-au luat în grajd apoi îmi dădeau drumul la păscut sub luna nouă, m-au îmblânzit în altă viaţă de cal l-am adus iute pe Mickiewicz din Novogrudok şi m-am pornit hai-hui pe uliţe încălţat în coturni de lemn m-am pornit pe urmele morţii în aceeaşi direcţie îndrăgită – spre Vilnius acum vi se năzare că mă vedeţi pe colina Belmont sau la Sereikiskes mă feresc de hoţi şi de maşini car pe grumaz un poliţist de culoarea pădurii îndepărtate în altă viaţă de pasăre am fost privighetoare într-un orăşel tupilat în valea împădurită de pe malul Dunării am cântat pe câmpii întinse din Lituania i-am trezit pe cosaşi în altă viaţă de pasăre abia se mijea de ziuă luna mai se termina iunie abia începea îmi ieşeam din minţi pe străzile Bratislavei puneam pariu cu păsările de noapte apoi cu cele matinale, pe toate le băteam dimineaţa un cuc nebun îi cânta poetului cu buzunare goale-goluţe eurocenţii rămăseseră în alt buzunar buzunarul – în altă cameră ce-i rămâne poetului moartea iubirea şi războiul îmi venea să cânt cu-cu cu-cu cu-cu în altă viaţă de poet observam că toate femeile sunt franţuzoaice zburam dormeam sau mergeam cu autocarul – mi se învârtea capul, nimeni nu vorbea cu limba sau cu mâinile, sau cu pernuţele fierbinţi ale degetelor, sau cu buzele visam un vis într-un spaţiu închis