văzduhurile fâlfâie acolo și apele
împroașcă precum berea
săritură în râul acela pântecos
râul Pyvesa explodând, chipul
rotund al lui Dumnezeu strălucește
și pajiștile sunt fericite
așa cum hameiul împletește cununi
pe coarnele tinerilor boi
cercurile de butoi de-abia mai suportă greutatea
cepurile se opintesc să țâșnească
bărbați, stăpâniți această lume
strângând-o în brațele voastre
aveți grijă de mugurii care împrăștie
cântecul către ceruri
a ceea ce tocmai flutură și împroașcă
acolo unde niciodată nu va fi mai mult
Fabijoniškės, 2006.V.10–13; išversta 2011.V.26
Braziūnas, Vladas. Poezii = Eilėraščiai / the idea and coordination Inga Lukoševičiūtė; în româneşte de Leo Butnaru, Ruxandra Cesereanu şi Alexandru Matei, Dumitru M. Ion şi Carolina Ilica, Irina Nechit. – Luxembourg, 2013. – (Rumunų ir lietuvių kalbomis). – P. 34.
noapte luminoasă, caldă şi gingaşă ca partea interioară a coapselor tale,
adormito, vei deschide ochii dimineaţa şi apoi vom petrece încă o noapte
somnoroasă, jumătate din tine va picoti cealaltă jumătate mă va privi, iar
dincolo de ferestre totul va fi alb, vor pluti fuioare de ninsoare, vântul va
bate în rafale şi iarăşi va viscoli, două palme albe ca varul, tremurând de
frig, vor mângâia scoarţa mărului, albă, în valea ninsă gheaţa se desfată
răsună se trezeşte se sparg mărgele de gheaţă în livada semipustie, iubito,
nu avem destui ochi pentru a cuprinde priveliştea, multe s-au întâmplat aici
până la noi şi amurgul se condensează încet, mamele noastre moarte aştern
pânze albe peste tot, obosite de poveri strălimpezi, umbrele lor mişcându-
se lent ca o pâclă umedă ce acoperă un somn trecător,
luminoasa mea gingaşa mea din nou îmi dăruieşti mie eul meu, această slă-
biciune şi albul imaculat
tu chemai numele râurilor, podul rupt
dintre trecul-prezentul cătunelor decrepite
nici un obiect de valoare aici
doar cimitirele nomazilor, avide
pulberea mucegaiurilor cu ochii vii
roşi, în timpul verii suflându-şi nasul curgând
nările pline de polenul absintului, Chinezul
Li Li cerând din nou orez, te întorci răguşit
de la o seară de poezie, nu mai există
seri de poezie, nu mai există nimic, decât corpul
şi moartea, o secure despărţită de pădure
ploua cu numele râurilor pierdute, când
tu scriai cu jăratic pe cer, îţi spuneai rugăciunea
tu nu erai o linie, ci un punct fluid
Steaua (revistă lunară editată de Uniunea Scriitorilor din România şi Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate). – 2002. – Nr. 7. – P. 30;
Braziūnas, Vladas. Poezii = Eilėraščiai / the idea and coordination Inga Lukoševičiūtė; în româneşte de Leo Butnaru, Ruxandra Cesereanu şi Alexandru Matei, Dumitru M. Ion şi Carolina Ilica, Irina Nechit. – Luxembourg, 2013. – (Rumunų ir lietuvių kalbomis). – P. 24.