Dumnezeu îl iubea pe om fără măsură,
iubindu-l a făcut-o pe Eva dintr-un os,
dar văzând că el mai aştepta
cu jind ceva –
a cules orzul şi-a creat berea.
Legându-l apoi cu funii ameţite-ameţitoare,
i-a dat cuvinte pentru cântece fără sfârşit.
La început a fost berea,
apoi cuvântul –
de la bere lumea toată se trage.
Acum şi pururea
şi în vecii vecilor
caută la Pasvalys
începutul începuturilor –
şi roagă-te berii,
când boul sare bezmetic
din stema oraşului,
iar din urma lui
aleargă o gloată ameţită –
de Paşti sau în Duminica Mare –
cântă şi se bat fericiţi,
şi berea e totul,
totul – e bere!